InUTIL #EconomieLaEnergie
Nu știa cum să închidă alarma mai repede. Mai la îndemână i s-ar părea să arunce telefonul în celălalt colț al camerei. Iar e 7:30 și, indiferent de cât de salvatoare ar fi cele 10 minute de somn în plus, știe că mai bine se trezește acum. Are cursuri la care trebuie să ajungă, un stomac care cere de mâncare, prieteni pe care vrea să-i vadă. Are ceva de făcut, mereu.
Așa că se dă jos din pat, spre nemulțumirea lui și merge semi-somnambul spre baie. Aprinde lumina și se așează în fața oglinzii, să se spele pe dinți. Dar imediat cum se apucă, își aduce aminte de vreun mesaj la care trebuia să răspundă de aseară, dar a adormit. Deci iese din baie,evident, continuând ce făcea. Din cele 15 minute cât se plimbă așa prin casă, mesajul ăla i-a luat de fapt 30 de secunde; dar până se mai uită pe Instagram, până mai dă de vreun video fain, se adună foarte ușor 15 minute. La un moment dat își dă seama ce face și se întoarce în baie. Își face cât de rapid poate un duș, pentru că acum trebuie să se grăbească, normal. Deci nu se mai gândește prea mult nici cu ce se îmbracă și se pregătește să plece. Toarnă niște cafea într-un termos dacă are timp și, cu felia de pâine cu pateu pe jumătate terminată, iese pe ușă.
E lumină afară. Chiar îi e drag să iasă din casă. Dar își aduce aminte de plăntuța neglijată de pe pervaz, pe care i-a dat-o mama lui ”să se obișnuiască să aibe grijă și de altceva înafară de el”. Bine că nu i-a luat un câine. Umple o cană cu apă și merge înapoi în dormitor să o ude, apoi trage perdelele și lasă geamul rabatat, să intre aer. Se uită în jos și vede cum atârnă prosopul lăsat la uscat pe calorifer de aseară. Îl ridică și îl aruncă pe pat.
După ce încuie ușa, îi bâzâie telefonul și începe să răspundă la mesaje. Nu prea e atent în jurul lui așa că, automat, creierul ia decizia că ar fi mai simplu să miște picioarele spre ușa liftului, decât spre scări, chiar dacă sunt doar două etaje. E mai simplu așa.
Iese din bloc, își salută vecinii rapid și automatic, să nu se spună că n-are 7 ani de-acasă, și o ia la fugă după autobuz. Întotdeauna pățește aproape să-l piardă, dar, cum unii șoferi știu ce înseamnă să ratezi ceva important, îl mai așteaptă câteodată câteva secunde. Păcat că atunci când te urci, nu prea ai mare lucru de făcut înafară de a aștepta. Deci ca orice om, își scoate telefonul, pune niște muzică și mai prinde câte-un cuvânt din titlurile link-urilor din feed. Nu ii prea place să intre activ în alte domenii decât ale lui, iar asta nu neapărat pentru că e nepăsător sau ignorant, ci necesită foarte multă atenție și energie să fie la curent cu toate, se gândește. Preferă să știe ceva când îl interesează sau, mai rău, afectează.
Cu o stație înainte să coboare se dă jos de pe scaun și merge lângă ușă, mai mult din obișnuință. Ușile se deschid în curând și își îndreaptă piciorul spre marginea platformei, în timp ce o doamnă cu un cărucior și, evident, un copil în el, vrea să urce. Câteva secunde se uită la ea, la obiectul mare, mișcă ușor mâna în direcția lor și se oprește. Se uită în stânga și dreapta lui, la ce fac ceilalți, cum reacționează iar, până să își termine analiza, femeia reușește să urce căruciorul. Se dă jos și merge spre facultate. De ce s-a oprit?
E o reacție banală, o poveste banală și nimic interesant la ea.
Ideea ei nu e cum ar trebui sa cedăm locuri în autobuze, să ajutăm oameni să treacă strada sau să fim un super erou construit din solidaritate. Deși n-ar fi neapărat rău. Ci cum unele lucruri ne vin natural, instinctual, ca și impulsul de a reacționa, pentru unii.
Personajul nostru nu a ales să stea mai puțin în dus pentru că ar fi citit pe site-ul Comisiei Europene cum cu 3 minute petrecute mai puțin, câștigi în plus 115 RON pe an. Nici nu a aflat acum că are nevoie de soare și trebuie să lase perdelele trase. Nici că poate reduce factura la încălzire cu până la 20% dacă nu lasă obiecte pe calorifer. Nici că ar fi putut să stingă becul din baie cât și-a găsit ceva mai interesant de lucru. Nici că putea să coboare pe scări. Și multe altele.
Mai bine o iei pe rând.
Sunt lucruri ce pur și simplu ți se par normale, datorită anumitor experiențe și, adesea, obiceiurilor. Nu toți am avut parte de aceleași, însă partea optimistă e că multe din ele ne-au adus la aceleași concluzii. Iar, dacă ne oprim un pic și ne gândim la mare parte din obișnuintele noastre, vedem că cele sănătoase nu sunt sănătoase doar pentru noi, deși în principiu, cam de asta le persuadăm.
Aproape toate sfaturile practice pe care le citim nu sunt deloc practice, pentru că ni se par distante și pur teoretice. Devine dificil să îți imaginezi cum le poți integra pe toate într-o imagine de ansamblu. Ca atunci când, înainte de Anul Nou spui ”De mâine o să mă duc la alergat, o să mănânc sănătos și o să devin un om mai bun!”. Dar data de 1 trece la fel de repede cum ajunge și n-ai apucat să îți cumperi pantofii potriviți pentru noul ”tu”. Sau dac-ai ieșit din casă și ai făcut tot ce ți-ai propus, felicitări! Acum trebuie doar să continui. Când vrem să ne asumăm foarte mult ”nou” e aproape imposibil să îl integrăm dintr-odată.
Începe prin a-ți observa acțiunile.
Mai bine o iei pe rând. Nu trebuie să te-apuci nici de toate sfaturile de reducere a consumului, nici să încerci să revoluționezi o societate peste noapte, nici să te reconstruiești total, pentru că devine copleșitor și ajungi să renunți mult mai ușor. Și nu ăsta e scopul. Din fericire, există atâtea cărți, studii și informații legate de ce înseamnă obiceiurile și rutina pentru noi, de unde provin și cum le schimbăm.
Dacă vrei să schimbi ceva, începe prin a-ți observa acțiunile. Ce te face să mănânci compulsiv covrigei la birou? În ce momente îți vine să îți rozi unghiile? Poate dacă ai lipi un sticker cu 30℃ pe mașina de spălat, atunci când pui rufele o să îți aduci aminte de sfatul legat de temperatură. Sau când mergi la cumpărături, îți desenezi un steguleț cu steluțe pe listă, lângă becurile sau lampa pe care oricum trebuie să le cumperi, și verifici și eticheta aia de consum economic. Ai putea chiar să ajungi, când te muți altundeva, să te uiți și la izolații, garnituri sau termo-centrală.
Oricum ar fi, tu ești în măsură să apreciezi ce ți se potrivește, de ce ai nevoie și cum îl aplici.
Iar ca o notă pozitivă, într-un scenariu fictiv în care ai urma trei sferturi din sfaturile Comisiei Europene, ai rămâne cu minim 1890 de lei în plus, pe an. Pretty good, right?