• Echipa Over4

inUTIL 4.0

(Laura și Andrei, în autobuz spre școala nepoatei lor)

-Ești sigur că nu trebuia să îi mai luăm Elei ceva de îmbrăcat? Poate se face frig dacă o luăm pe jos înapoi și nu vreau să răcească.

-Nu cred. O să alerge într-una cum face mereu.

-Da, poate..Nu vreau să pierdem vremea prea mult, tocmai terminasem singura supă care îi place și i-am făcut și ceva dulce pe lângă, s-o motivez un pic.

-Nu înțeleg de ce te mai chinui, acasă mănâncă oricum ce vrea mereu.

-Ei lasă, prea e de capul ei. Să mai încerce și altceva, că nu știe ce pierde.

(După ce o „recuperează” pe Ela din mulțimea de copii, merg spre parc și ea se plimbă de jur împrejur pe trotinetă.)

-Mă gândeam că am putea să adoptăm un cățel, ce zici?

-Dacă tot ți-a venit așa o idee bună, draga mea, mă mir că m-ai mai întrebat.

-Păi gândește-te, asta e singura zi din săptămână în care chiar avem ceva de făcut, adică să luăm copilul de la școală; și nici nu-mi dau seama când se face ora 6 și Ema sau Bogdan bat la ușă să o ducă acasă. M-am săturat să ies din casă doar la piață, să vorbesc doar câteva minute cu străini din autobuz sau cu vecinele de la 4, să ies singură în parc pentru că tu nu vrei niciodată.. și mai ales, să mă plâng în continuu. Gata, rămâne stabilit, luăm câine!

-Ce ți-am zis…

(Ajung acasă; Ela și bunica ei stau în bucătărie și mănâncă, iar Andrei deja adormise de ceva timp probabil în fața televizorului. Laura se ridică și începe să strige de lângă ușă:)

-Te-am rugat să întinzi rufele din coșul ăla, e chiar lângă tine. Ți-am mai și lăsat suportul deschis, să-ți aduci aminte! Și dă căldura aia mai încet sau deschide geamurile, e foarte cald aici.

-mmmm….Poftim? Scuze, am ațipit.

-Păi atunci trezește-te.

-Imediat..(se întoarce cu spatele)

-Așa dragă, și îmi povesteai de spectacolul vostru de dans și..

(o întrerupe)

-Bubu, ai putea să dai puțin drumul la căldură? Mie mi-e cam frig..

-Stai așa scumpo că-ți aduc ceva de îmbrăcat.

(aprinde aragazul și iese din bucătărie)

(Se face ora 5 și ceva, interfonul sună iar Ela își ridică imediat capul din telefon și merge să își strângă ghiozdanul. Știa că unul din părinții ei ajunsese. E ca de fiecare dată, totul merge foarte rapid. Ema intră, o ia în brațe, întreabă dacă Ela a făcut ”prostii” astăzi, întreabă de sănătate, ridică ghiozdanul și se duc. Andrei nici nu se mai chinuie să se trezească mereu.

Câteodată Laura nu se abține și le mai face ceva de mâncare, ca orice bunică, deși mereu fiica sau ginerele ei spun că nu-i nevoie; iar aproape mereu mâncarea aia rămâne neatinsă mult prea mult timp.

Laura închide ușa și merge în bucătărie să ude săraca mentă ce aproape s-a uscat de tot. Oare mai are ceva de făcut acum sau se schimbă direct în pijamale? Intră în sufragerie, vede coșul de lângă fotoliu și oftează..)

-Ah..Să întind rufele.

.

.

.

Am mai povestit despre cele câteva din obiceiurile bune sau proaste pe care le-am inserat și aici.

Bune sunt evident plimbările, mâncarea făcută cu drag, plantele de prin casă și clar un câine ar fi un plus când oricum nu prea ai activitate.

Mai puțin bune sunt practicile de tip „Dacă e frig în casă încălzim doar camera care ne trebuie”, pentru că dacă vizezi să faci niște economii, rezultatul e chiar defavorabil -totuși încă se obișnuiește- ; sau rufele întinse în casă și aparatele ce merg ore întregi -doar ca să știm că funcționează, pentru că nu e ca și cum au vreo utilitate- pe care le-am menționat și acum 2 săptămâni.

Dar cum explici lucrurile astea unei persoane de 65 de ani, de exemplu? Sau mai degrabă, prin ce ajungi la ei ca să le poți explica? Imaginați-vă să le explicați bunicilor voștri. Să nu mai vorbim că în jur de jumătate din acest sfert de populație se află în mediul rural.

But let`s look on the bright side

Schimbările se produc lent, dar sigur. Informațiile, în schimb, circulă peste orice coadă la semafor; adică numai greu nu. Iar ideea în momentul de față e ca informația să își facă drum prin cât mai multe urechi.

Un mic sum up a ceea ce am povestit în aceste câteva săptămâni ar fi:

Sfaturile Comisiei Europene (care spuneam că ar strânge în total aproximativ 2000 de lei în plus într-un an). Necesită un minim de atenție sau efort, când se transformă în obiceiuri; îți explică cum poți să încerci să reglezi căldura mai bine, să cumperi produse care te ajută să economisești (adică au eticheta energetică UE), să te bazezi mai multe pe lumina solară (când o s-o și avem) sau să nu mai lași aparate/becuri să funcționeze degeaba

Economia la Energie nu înseamnă să (te) limitezi, ci să (te) adaptezi, pentru a-ți face un bine tot ție la finalul zilei; fie că vorbim de consum responsabil sau de calitatea mediului în care trăim, oricum se leagă între ele. Să risipești presupune apoi ca acel exces să afecteze ceva tot în jurul tău. (Partea a 2-a conține mai multe detalii)

Pe cât de roz nu e lumea, cum știm toți, nici așa beznă încă nu e. Dacă mereu o realitate e construită pe bucăți de adevăr, atunci mereu e bine să știm de cât mai multe.

0 views
  • Facebook Social Icon
  • LinkedIn Social Icon
  • Instagram
  • YouTube